Fuckultate

 

Daaaaaaa, deci am început și eu facultatea amu în Octombrie….

Și m-am dus la Informatică…

And until now, it sucks.

Ducându-mă la info, am zis că dacă se numește Informatică, facem mai mult informatică. Dar nuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, noi trebe să băgăm matematică la greu și să avem toate cursurile posibile de matematică la care nu înțelegi nimic și stai și te uiți ca retardatul la proful care scrie încontinuu pe tablă având impresia că tu ai studiile lui de doctorat și știi tot.

Bine, asta se întâmplă doar la una dintre materii. Doar că lunea am acea materie de 3 ori și mă simt tot mai proastă pe zi ce trece. Pardon, săptămână. Defapt pot zice zi, căci nu e de parcă la restul materiilor înțeleg ceva. Cred că m-am tâmpit de tot vara asta, mai ales după Bac. Parcă am dat delete la tot ce am învățat în timpul liceului.

(Poate ar trebui să le mai fac o vizită caietelor de matematică din liceu înainte să le arunc pe foc și să dansez în jurul focului….)

BUT! Asta parcă mă motivează să învăț și să ajung să înțeleg ce facem la cursuri/seminarii/laboratoare/whateva’, mai ales că dacă avem peste nu știu cât la examene primim bursă. Moneeeeeeeey <3

Mda…. ce mai motivație când am pe mâine o temă banală la analiză și nici măcar nu m-am chinuit să o fac.

Meh, fuck that shit.

.

.

.

Derp.

Haha…

Îmi citeam acuma din posturile mai vechi, în special pe cel cu mama și blogul și mă amuzam copios…

Acuma mă amuz și mai copios după ce am văzut că nu mai e sticla de Jack…

*insert frustration here*

Over.

Trezirea! Reloaded

Acum ceva timp am avut o mare problemă și dilemă cu ce melodie să îmi pun alarma să sune dimineața. Evident…

…Nu am rezolvat nimic. Orice melodie oricât de enervantă și idioată ar fi, nu mă trezea deloc. De fapt mint, mă trezea, o opream, mă întorceam din nou pe partea cealaltă și somn.

Așa că a zis mintea mea genială: why not just fuck myself in the morning? Iar rezultatul a fost acesta:

Momentan această chestie îmi urlă dimineața când cică ar trebui să mă trezesc. Cum am mai spus, evident că nu mă trezește. Am și încercat schema cu plasatul telefonului mai departe de pat, crezând că dacă mă deplasez până la el m-oi trezi și eu.

Fail.

Aparent, sunt somnambulă că mă trezesc după juma’ de oră cu telefonul lângă mine și nu țin minte să mă fi dus după el și să-l fi oprit.  (Zic și eu somnambulă așa de aiurea că știu că nu sunt…)

Dar da…Nyan Cat ca alarmă.  Măcar o enervează pe sorămea

Nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan nyan  nyan. Over.

Awkward morning is awkward.

Dimineaţa asta a fost pentru mine una de neuitat şi care m-a făcut să-mi schimb traseul înspre şcoală FOREVER.

A început ca oricare alta: m-am trezit când am auzit ceasul, m-am ridicat din pat până la telefon dar apoi m-am întors în pat să dorm, m-a trezit apoi Rozzi (draga mea colegă care se asigură că deschid ochii dimineaţa) şi am luat-o pe drumul nostru lung spre şcoală.

Amu, noi la un moment dat o luăm pe o mică scurtătură care consistă într-o alee mai îngustă aşa pe care se afla şi o scară sau două a unui bloc sau două. Un labagiu deăsta (şi la propriu şi la figurat, veţi vedea voi ) din faţa noastră urcă pe cele două sau trei scări ale scării blocului sau clădirii de apartamente (numiti-o cum vreţi) şi apoi nu l-am mai bagat in seamă, crezând că s-o fi dus şi omul acasă. Ajung eu cu Rozza în dreptul scării şi cu coada ochiului îl vedem pe nenea labagiul cum şi-o vreacă în măreţia gerului de afară. Partea naşpa e că fiind cu câţiva centimetri mai sus decât noi o avea undeva la nivelul gâtului sau chiar capului nostru. Evident că am mărit pasul şi ne-am făcut că plouă (ewww când mă gândesc acuma cu ce ar fi putut ploua pe noi). Sper că i-o făcut ţurţuri.

Dar da, acuma mi-am amintit de unul dintre motivele pentru care apreciez mai puţin rasa masculină a planetei: doar n-o să vezi o fată când o apucă hormonii că  se pune în cur în mijlocul străzii şi se masturbează (sau cel puţin ochii mei n-au văzut aşa ceva, încă).

Într-o altă ordine de idei: mi-am pierdut azi un cercel la sport, ceea ce a atenuat moodul meu de ciufută dis de dimineaţă. Dar voi ruga frumos colegii mei dragi ai pedagogicului, care vor avea drum pe la sala mare de sport sau prin vestiar sau pe undeva prin zona aia, daca văd cumva un cerceluş argintiu în formă de cruce să-l aducă elevei Kulik Karina din clasa a XII-a B.

Vă ţuc în frunte.

Over (revin la “over’ o perioadă de timp, I feel all ewwie când mă gândesc la cuvântul “terminat”).

Mama şi blogul

Draga mea mamă a dat azi peste acest blog….

Faza era că în urmă cu vreo câteva zile îmi instalasem mess-ul now care atunci când îţi pui ceva la status, apare şi la mail la prietenii tăi cu “X shared bla bla”, sper că mă înţelegeţi…Anyway, eu îmi pusesem blogul la status că nah, mai face omul ceva vizualizări la blogul său uitat de lume. DAR! Azi l-a găsit mama la ea pe mail şi, ca orice părinte curios care vede că progenitura sa are un link la status, a intrat pe blog.

Acuma nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu nu aş vrea să afle mama ce limbaj are copilul ei pe net, căci mă îndoiesc că s-ar bucura de ce scot din gură (tastez, whatever), s-ar minuna, dar nici vorbă să se bucure. Şi nu e vorba doar de limbaj, dar ştiu că după ce va citi mai mult vor începe criticile şi reproşurile şi mai multe, de care sunt oricum sătulă…

Aşa că…

Mama, te rog nu-mi mai citi pe blog şi închide pagina ACUM.

(Singurele faze amuzante din ziua de azi au fost reacţiile mele când mama a început să citească în gura mare ce-i la mine pe blog. Prima oară a citit primul post şi eu am sărit efectiv de la calculator şi m-am dus la ea să închidă pagina cu blogul şi a doua fază era când a urlat la tata ceva de sticla lui de Jack… Thank you, mother.

Faza naşpa e că acuma s-ar putea să ascundă ea sau tata sticla de Jack…)

Over.

Ask ask? C:

Mă uitam adineaori la Karla (Karlos) pă blog şi am văzut că ea şi-a postat Formspring-ul acolo, aşa că m-am gândit să o copiez şi eu odata în viaţă. So here is my Formspring:

http://www.formspring.me/Exc3l

După cum vedeţi, Formspring e un site unde puneţi întrebări oamenilor. Partea cea mai bună e că o puteţi face păstrându-vă anonimatul…Aşa că toate întrebările să apeleze la mine )

Dacă vă veţi face şi cont, please do add me <3

 

 

Over.

Fucking Can Opener

Datorită faptului că azi mama s-a aventurat pe la prieteni, m-am pus eu să fac de mâncare.

Am făcut ce ştiu să fac cel mai bine:  paste cu sos de tomate. În sosul de tomate intrau: carne de vită, ciuperci, diferite condimente şi, evident, sosul de roşii.

Problema a fost când m-am pus să deschid conservele de ciuperci, pentru că firma de la care sunt cumpărate nu a putut să le pună deschizător deăla pentru toţi proştii.  Aşa că punete şi deschidele cu un deschizător de conserve vechi antic şi de demult (bine, nu chiar atât de vechi) care nu-şi face treaba cum trebuie. După o multitudine de înjurături şi blesteme, am apelat la cuţit…cu care era să mă tai….de mai multe ori…

Dar am reuşit să le deschis, so long live the knife!!! *is happy now*

Mi s-au întâmplat totuşi doua chestii amuzante în timpul gătitului:

În timp ce fac de mâncare nu pot să fac nimic fără să ascult muzică şi după ce am reuşit şmecheria cu cuţitul a picat la Winamp “Eye Of The Tiger” (Rocky theme) şi mă simţeam foarte periculoasă şi de neoprit cu cuţitaşul respectiv în mână.

Şi a doua fază era că am găsit o sticlă de Jack Daniel’s într-un dulap, pe care cu prima plecare alor mei din oraş plănuiesc să o dezvirginez (adică să o deschid şi să o beau, dar nu pe toată, evident), asta dacă nu mi-o ia tata înainte…sau o dă cuiva…

Ar fi mai bine să o ascund?

Jacky <3

Trezirea!

Am o mare problema de câteva luni încoace: nu mă trezesc dimineaţa. Pur şi simplu…

Sună alarma, o opresc, ma întorc pe partea cealaltă şi somn. Partea şi mai nasoală e că îi pusă să sune din 10 în 10 minute şi de fiecare dată o opresc şi adorm la loc. Singurul meu noroc dimineaţa e o coleguţă care îmi dă trezirea sunându-mă, dar uneori nici aia nu are vreun efect.

Cred ca problema stă în melodia cu care îmi sună alarma.

Pokemon theme-ul obişnuia să-şi facă treaba o perioadă…

…până când am ajuns să mă trezesc cu traume dimineaţa.

Apoi am încercat melodia de la The Pierces, Secret crezând că stilul mai creepy va avea ceva efect…

…dar degeaba. Era insesizabil dimineaţa.

Iar de ceva timp am melodia de la Red Hot Chili Pepers, Can’t Stop…

…care îmi dă o anumită trezire, dar apoi caldura patului mă face să vreau să mai putrezesc puţin în el şi adorm la loc. Şi îmi şi place melodia foarte mult, ceea ce îmi induce subsonştientului că nu o aud pentru ceva foarte important, cum ar fi să mă trezesc dimineaţa.

So…am nevoie de o melodie, ceva care să mă trezească şi să şi aibe un efect asupra mea.

Dacă aveţi vreo idee, e mai mult decât bine venită

Terminat.

Cactus

Fiind din nou în culmile scrisului de esee la română şi având din nou niciun chef de a face acest act crunt la sfârşit de semestru (pe când ar trebui în mod normal să nu dau doi bani pe şcoală, dar deh, sunt a 12-a deci natura o cere), m-am pus să-mi fac un ceai.

Ceaiul e cumpărat de la Cărtureşti şi se numeşte “Cactus Fig”.

(Încep o mică paranteză în care vreau să spun că ceaiul nu are nimic legat de cactus în el. E doar ceai verde, coji de portocale şi lemongrass. So then why cactus?)

Now, isn’t cactus a funny word?

Nu, serios acuma. Fă puţin linişte în cameră şi pronunţă dintr-o dată “cactus”.

Cactus…

Cactus…..

Cactus…….

Nu? Nu are niciun farmec? Nimic? Nothing at all? Nici măcar un mic zâmbet?

…

Mă duc înapoi la scris.

 

Cactus.

 

Let’s Be Evil 1

Nu ştiu exact ce îmi veni, dar ca orice alt adolescent care îşi făcea temele şi nu avea niciun chef de ele, gândul meu era în altă parte. Acu’  5 minute, pe când scriam tone de esee la română (numa 4 defapt…), mi-am amintit de nişte farse de pe YouTube şi ce tare ar fi să le pui în aplicare.

Una simpla (iertare celor care o ştiu deja):

Chiar şi dacă o ştiţi, sunt curioasă dacă aţi făcut-o vreodată cuiva. Cei care nu o ştiţi, have fun.

Întrebarea mea e când voi avea eu oare ocazia să o fac cuiva… dar uitându-mă către sora mea cea fără nicio grijă, cred că ocazia care o aştept va veni în curând.

Acuma, tare ar fi să ne strângem odata o mulţime şi să facem aşa ceva:

În ultima farsă (pentru cei care nu ştiţi japoneza) urlă unul “AVEŢI GRIJĂ” sau “ATENŢIE” şi apoi tăţi se lasă-n jos.

Sooo…any volunteers?

Sunt doar nişte idei de copil plictisit, nu trebe neapărat să le luaţi în seamă.

Over.